În Italia, politicile anti-discriminare își au originea în Constituție, la art. 3 care postulează principiul egalității în sens formal (paragraful 1) și fundamental (paragraful 2), dar articulate și detaliate în mod corespunzător în legile ce urmează:
- Legea 654 din 13 octombrie 1975, Ractifică și aplică convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, deschisă spre semnare la New York la 7 martie 1966.
- Legea nr. 205 din 25 iunie 1993, „Transformă în lege, cu modificări, decretul-lege nr. 122 din 26 aprilie 1993, ce conține măsuri urgente privind discriminarea rasială, etnică și religioasă”
Legea nr. 122/1993 sancționează și condamnă acțiunile și lozincile legate de ideologia nazi-fascistă, scopul cărora este de a incita la violență și discriminare din motive rasiale, etnice, religioase sau naționale. În special, art. 1, care modifică art. 3 din legea nr. 654/1975, se referă la discriminare, ură sau violență din motive rasiale, etnice, naționale sau religioase.
- Decretul – lege n. 215 din 9 iulie 2003 pune în aplicare directiva 2000/43/CE cu privire la principiul egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă și origine etnică
Decretul-lege n.215/2003 pune în aplicare directiva 2000/43/CE cu privire la principiul egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă și origine etnică.
Obiectul decretului, prevăzut de art. 1, este acela de a pune în aplicare prevederile cu privire la principiul egalității de tratament între persoane „ fără deosebire de rasă și origine etnică,și dispune măsurile necesare pentru ca diferențele de rasă sau de origine etnică să nu devină motiv de discriminare, din perspectiva ce ia în considerare impactul diferit pe care îl pot avea aceleași forme de discriminare asupra femeilor și a bărbaților, precum și existența formelor de rasism de natură culturală și religioasă “.
- Decretul – lege nr. 216 din 2003 pune în aplicare directiva 2000/78/CE pentru egalitatea de tratament în materie de încadrare în muncă și ocupare a forței de muncă
Decretul – lege nr. 216 din 2003, pune în aplicare directiva 2000/78/CE care stabilește egalitatea de tratament în materie de încadrare în muncă și ocupare a forței de muncă, atât în sectorul public, cât și în cel privat, indiferent de handicap, religie, convingeri personale, vârstă sau orientare sexuală.
Decretul-lege distinge cazurile imputabile discriminării directe și indirecte. De asemenea, introduce în mod indirect definiția așa-numitului mobbing, adică aplicarea hărțuirii sau a comportamentului nedorit ce conduce la crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator, având drept scop sau efect lezărea demnității personale.
