Una dintre principalele forme de muncă este așa-numita muncă subordonată sau dependentă, ce presupune că o persoană fizică pune la dispoziție, în mod continuu, aptitudinile sale fizice și intelectuale în schimbul unei remunerații. În Carta Constituțională, principalele garanții ce tuteleaza  munca dependentă se regăsesc în art. 36 care menționează că „Muncitorul are dreptul la o remunerație proporțională cu cantitatea și calitatea muncii depuse și, în orice caz, suficientă să-i asigure sie și familiei sale o existență liberă și demnă. Durata maximă a zilei de lucru este stabilită de lege. Muncitorul are dreptul la odihnă săptămânală și la concediu anual remunerat și nu poate renunța la acestea”

Raportul de muncă subordonată poate fi pe o durată nedeterminată sau pe o durată determinată, cu normă întreagă (aproximativ 40 de ore pe săptămână) sau cu timp parțial, iar uneori se poate desfășura doar în anumite perioade ale anului. Angajatorii pot fi întreprinderi private (inclusiv cooperativele), familii și organizații publice. Dacă în sectorul public, accesul la un post de muncă este reglementat de norme specifice și se desfășoară, de obicei, printr-un concurs public, în sectorul privat, raportul de muncă se stablește prin voință libera a angajatorului și a angajatului de a încheia un contract de muncă.

Contractul individual de muncă reglementează relațiile dintre părți, dar, totodată, trebuie să respecte drepturile și îndatoririle stabilite nu numai prin lege, ci și prin contractele colective, ce reglementează munca în domeniul economic în care întreprinderea își desfășoară activitatea și stabilesc, în primul rând, retribuirea minimă corespunzătoare  pentu fiecare activitate desfășurată.

Scrisoarea de angajare și Contractul Colectiv de Muncă sunt două documente pe care lucrătorul trebuie să le cunoască.

Intenția angajatorului și a angajatului de a încheia un contract de muncă trebuie uterior formalizată printr-o comunicare obligatorie către instituțiile de protecţie socială competente, de protecție împotriva accidentelor la locul de muncă și de control a activității de muncă. Această comunicare este făcută de angajator la Agenția de Ocupare a Forței de Muncă din provincia în care se desfășoară activitatea de muncă.

Documentele de care trebuie să dispună cetățeanul UE pentru a fi angajat sunt:

• pașaport sau carte de identitate valabilă pentru expatriere emisă de statul membru;

cod fiscal. În cazul în care cetățeanul comunitar nu îl deține, îl poate solicita personal la oficiul teritorial competent al Agenției de Administrare Fiscală, prezentând propriul document de identitate

În Italia, relevanța constituțională a căutării unui loc de muncă este recunoscută prin articolul 4: „Republica recunoaște tuturor cetățenilor dreptul de a munci și promovează condițiile pentru care acest drept să devină efectiv. Fiecare cetățean are dreptul de a desfășura, în concordanță cu propriile posibilități și propria alegere, o activitate sau o funcție ce contribuie la dezvoltarea progresului material sau spiritual al societății.”

Toate sectoarele sunt accesibile cetățenilor europeni, sub rezerva deținerii cerințelor pentru desfășurarea unei activități profesionale specifice.

Cei care doresc să meargă în Italia pentru a desfășura o activitate de cercetare trebuie să știe că sistemul de cercetare este format din universități, organisme de cercetare publice și private, în timp ce statul, prin Miur (Ministerul Educației, Universității și Cercetării) promovează și supraveghează activitatea de cercetare științifică și tehnologică italiană. Prin urmare, cercetătorii aspiranți trebuie mai întâi să ia legătura cu instituțiile de cercetare pentru a afla despre orice posturi disponibile:

LINK
https://www.researchitaly.it
Home | Consiglio Nazionale delle Ricerche (cnr.it)
Elenco degli Istituti di Ricerca (cineca.it)
Cerca Università (cineca.it)
Universitaly – L’Università italiana a portata di click
Murst – Valutazioni Comparative (miur.it)

Pentru a găsi oportunități de muncă în alte sectoare decât cercetarea, pe de altă parte, există o cale dublă publice și private.

Pentru a favoriza corelarea dintre cererile și ofertele de muncă, au fost recunoscute o serie de entități autorizate să desfășoare servicii pentru o politică activă în domeniul pieței forței de muncă, cu scopul de a garanta anumite principii precum transparența, accesul egal și servicii gratuite pentru toți lucrătorii.

Centrul de Ocupare a Forței de Muncă este entitatea instituțională – subordonată  Ministerului Muncii – împuternicit să asigure ocuparea persoanelor inactive (șomeri și inactivi). Centrele de ocupare a forței de muncă acționează la nivel provincial, în rețea cu alte servicii prezente în teritoriu (primării, centre de orientare, centre de instruire, școli, universități) pentru a programa politici active de ocupare a forței de muncă. Prin urmare, acestea se ocupă de planificarea activităților specifice pentru categoriile vulnerabile de pe piața muncii (tineri, șomeri, femei, imigranți, persoane cu dizabilități etc.) pentru a garanta egalitatea de șanse.

În Italia există diverse tipuri de agenții de ocupare a forței de muncă autorizate de ANPAL (Agenția Națională pentru Politica Muncii Active) să ofere servicii ce țin de cererea și oferta locurilor de muncă (sector reglementat prin Decretul-lege din 10 septembrie 2003, nr. 276 ).

• Agenții de muncă temporară  de tip „general”.
• Agenții de muncă temporară  de tip „special”.
• Agenții de intermediere. Acestea oferă servicii de mediere între cererea și oferta locurilor de muncă: colectarea CV-urilor, preselecție, promovarea formării
• Agenții de recrutare și selectare a personalului. Acestea desfășoară activități de consiliere pentru identificarea candidaților ce se potrivesc profilului cautat de angajatori.
• Agenții de asistență pentru recalificarea profesională

Persoana care intenționează să intre pe piața muncii trebuie să formuleze Declarația de Disponibilităte Imediată pentru muncă (DID), prin care oferă disponibilitatea de a începe o activitate de muncă și de a participa la inițiative de căutare activă a locurilor de muncă.

Declarația de Disponibilitate Imediată poate fi formulată online, la un Centru de ocupare a forței de muncă sau la o instituție de Patronat.

 

LINKS 

https://ebitemp.it/wp-content/uploads/2017/09/CENSIS_completo.pdf

https://www.anpal.gov.it/centri-per-l-impiego

https://www.anpal.gov.it/agenzie-per-il-lavoro

https://www.cliclavoro.gov.it/Pagine/default.aspx

Conform art. 53 din Constituția italiană „Toți sunt obligați să contribuie la cheltuielile publice în raport cu venitul lunar și anual. Sistemul fiscal adoptat este criteriul de progresivitate. “

Impozitarea în Italia adoptează un principiu de natură progresivă și are drept scop finanțarea bunăstării cetățenilor și a serviciilor necesare pentru a satisface necesitațile lor.

Prin urmare, obligația de a plăti impozite trebuie să fie în concordanță cu capacitatea cetățeanului de a le plăti, adică cu propria capacitatea economică.

Autoritatea competentă privind impozitarea este Agenzia de Administrare Fiscală căreia trebuie comunicată anual „declarația fiscală”.

În momentul stabilirii în Italia, un cetățean străin sau UE care intenționează să rămână per teritoriul italian pe un termen mai îndelungat, urmează să solicite la birourilor teritoriale ale Agenției de Administrare Fiscală, numite Oficii de administrare fiscală, acordarea propriului cod fiscal.

Este un cod de identificare atribuit fiecărui cetățean, în scopuri fiscale, care este utilizat de registrul fiscal pentru înregistrarea și verificarea datelor relevante pentru autoritățile fiscale. Persoana trebuie să comunice propriul cod fiscal în momentul deschiderii unui cont curent, în cazul încasării unei plăți, la cumpărarea sau vânzarea unor bunuri imobile sau a unui autovehicul, când începe un raport de muncă, deoarece este necesar pentru plata sau rambursarea de impozite.

Cetățeanul UE este întotdeauna supus legislației fiscale a țării în care își are reședința. În unele cazuri, însă există riscul dublei impuneri dacă două țări au dreptul de a impozita veniturile cetățeanului UE, precum în următoarele condiții:

• lucrător transfrontalier (atunci când locuiește într-o țară UE, dar lucrează într-o altă țară);
• lucrător detașat în străinătate pentru o scurtă perioadă de timp,
• lucrător care a solicitat transferul indemnizației de șomaj din țara de origine în UE în care locuiește și unde este în căutarea unui loc de muncă;
• pensionar dintr-o țară UE care locuiește într-o altă țară membră;

În aceste situații, chiar dacă cetățeanul este întotdeauna supus legilor fiscale ale țării în care își are reședința, poate fi nevoit să plătească impozite și în propria țara de origine.

Majoritatea țărilor aderă la acordurile de evitare a dublei impuneri, pentru a  evita impozitarea din partea ambelor țări membre.

În conformitate cu majoritatea tratatelor fiscale bilaterale, impozitele plătite în țara în care se activează sunt deduse din impozitele plătite în țara de reședință; în alte cazuri însă, venitul pe care îl realizați în țara în care munciți poate fi considerat impozabil numai în țara respectivă și scutit de impozit în propria țară de reședință. Dacă rata de impozitare din țara în care lucrați este mai mare, aceasta va fi cea pe care trebuie să o plătiți – chiar dacă este compensată de impozitul aplicat în țara de reședință, sau dacă acesta din urmă vă scutește de orice alt impozit.

 

LINK UTILI ARGOMENTI TRATTATI

https://europa.eu/european-union/topics/taxation_it

https://europa.eu/youreurope/citizens/work/taxes/income-taxes-abroad/index_it.htm

https://ec.europa.eu/taxation_customs/individuals/personal-taxation/treaties-avoidance-double-taxation-concluded-member-states_fr

https://www.agenziaentrate.gov.it/portale/documents/20143/294785/Tabella+preferenze+singolo+Stato+comunitario_VAT_Refund_tabella+preferenze+per+pubblicazione_corretto.pdf/da99f1a9-dd7a-44ad-81c5-9b7e119510aa

https://europa.eu/youreurope/citizens/work/taxes/double-taxation/index_it.htm

https://www.finanze.gov.it/opencms/it/fiscalita-comunitaria-e-internazionale/convenzioni-e-accordi/convenzioni-per-evitare-le-doppie-imposizioni/

https://www.agenziaentrate.gov.it/portale/web/guest/schede/rimborsi/convenzioni-contro-le-doppie-imposizioni/modelli-e-istruzioni

În aplicarea principiilor prevăzute în art. 38 din Constituție, a fost fondat sistemul italian de securitate socială, ce constă într-un mecanism de redistribuire a resurselor populației active (contribuabili) prevăzut în următoarele situații:

• Cetățeni care nu mai lucrează din motive de vârstă și primesc pensie pentru limită de vârstă;
• Soțul / soția și copiii minori sau inabili sau la întreținerea unui pensionar / lucrător care a obținut dreptul la pensie;
• Persoanele care nu mai pot participa activ pe piața muncii, primesc o pensie de invaliditate;
• Persoanele care nu au venituri și care au atins vârsta pentru a primi o pensie socială.

Condițiile principale ce trebuiesc îndeplinite pentru a avea dreptul la anumite tipologii de pensie:

Pensie pentru vechime în muncă:

• 67 de ani;
• 20 de ani stagiu minim de cotizare.

Pensie pentru limită de vârstă:

• 71 de ani (condiție supusă ajustării demografice);
• stagiu minim de cotizare cel puțin 5 ani (cu excepția contribuțiilor noționale).

Este posibil să beneficiați de prestația de securitate socială numită „pensie anticipată” chiar și atunci când nu îndepliniți condițiile de vârstă (vârsta minimă), dar ați acumulat un anumit stagiu de cotizare.

Pot beneficia de pensie anticipată:

• bărbații (lucrători angajați sau independenți) cu un stagiu minim de cotizare de cel puțin 42 de ani și 10 luni, indiferent de vârstă;
• femeile, cu un stagiu minim de cotizare de cel puțin 41 de ani și 10 luni, indiferent de vârstă;

Muncitorii care și-au început activitatea de muncă după 31 decembrie 1995 au posibilitatea să obțină o pensie anticipată la vârsta de 64 de ani, dacă respectă două condiții suplimentare:

• un stagiu minim de cotizare de cel puțin 20 de ani
• a acumulat o indemnizație de pensie în sumă lunară egală sau mai mare de 2,8 ori decât cea a indemnizației sociale (459,83 euro x 2,8 = 1.287,52 euro pentru anul 2020).

Se poate beneficia de pensia de urmaș în cazul decesului pensionarului (pensie de urmaș) sau a asiguratului (pensie indirectă) în favoarea membrilor săi de familie supraviețuitori.

Pensia de urmaș este egală cu un procent din pensie (procentul depinde de numărul de urmași îndreptățiți).

Pensia indirectă este recunoscută în cazul  în care persoana asigurată a acumulat 15 ani conform cerinţelor privind asigurările şi contribuţiile sau 5 ani conform cerinţelor privind asigurările şi contribuţiile, dintre care cel puțin 3 ani din cei 5 ani anteriori datei decesului.

https://www.inps.it/nuovoportaleinps/home.htm

https://www.inps.it/nuovoportaleinps/default.aspx?itemdir=50214

https://www.inps.it/NuovoportaleINPS/default.aspx?itemdir=50736&lang=IT

https://www.inps.it/nuovoportaleinps/default.aspx?itemdir=46067

https://www.inps.it/NuovoportaleINPS/default.aspx?itemdir=50605&lang=IT

https://www.pensionielavoro.it/site/home/wikiprevidenza/cosa-si-ottiene/pensioni-di-anzianita-e-vecchiaia.html

În Italia, politicile familiale au avut o dezvoltare relativ recentă, începând cu depășirea contextului social tradițional în care femeile erau excluse de la munca din  afara contextului familial.

O indemnizație universală și tradițională de natură economică, prevăzută pentru a susține lucrătorii cu familii este Alocația pentru Nucleul Familial (ANF). Aceasta este acordată de INPS famililor unor categorii de lucrători, pensionarilor și prestațiilor de securitate socială al angajaților.

Sumele acordate sunt actualizate în fiecare an.

Alocația este plătită de angajator  angajaților activi, la plata salariului.

Alocația ​​este plătită direct de INPS dacă solicitantul este:

• angajat din domeniul asistenţei acordate persoanelor
• lucrătorii înscrişi la Gestione Separata;
• lucrător agricol dependent pe termen determinat;
• lucrător al întreprinderilor lichidate sau insolvabile
• beneficiarul altor prestații de securitate socială.

Alocația este recunoscută și pentru următoarele persoane:

• angajați din sectorul privat;
• angajați din sectorul agricol;
• angajați din domeniul asistenţei acordate persoanelor sau cu contract temporar;
• lucrători înscriși la Gestione Separata;
• angajați ai întreprinderilor lichidate sau insolvabile;
• pensionari plătiți de Fondul de pensii pentru angajați, fonduri speciale și ex ENPALS;
• titulari de prestații de securitate socială;
• lucrători în alte situații de plată directă.

Plata se face din prima zi a perioadei de plată sau de la plata prestației de asigurări sociale, dacă sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea acesteia (de exemplu, celebrarea căsătoriei, nașterea copilului).

Valoarea alocației se calculează ținând cont de nucleul familial, de numărul membrilor și de venitului total al nucleului familial, calculat în raport cu veniturile produse în anul calendaristic anterior, până la 1 iulie al fiecărui an și care este valabil până la 30 iunie din anul următor. Unele indemnizații sau venituri legate de condiții precare de sănătate nu sunt calculate. Venitul total al nucleului familial trebuie să fie alcătuit, cel puțin 70%, din venituri ce provin din activitatea lucrativă.

Pe lângă Alocația pentru nucleul familial, există și alte indemnizații economice în favoarea familiilor, printre care:

• Alocație pentru nucleul familial acordată de Primărie;
• Alocație pentru concediu de căsătorie;
• Card de cumpărături;
• Alocație pentru solidarietate;
• Venit Minim de Incluziune.

 

LINK UTILI ARGOMENTI TRATTATI

https://www.inps.it/nuovoportaleinps/default.aspx?sPathID=%3b0%3b49459%3b&lastMenu=49459&iMenu=1&itemDir=50091

https://www.inps.it/nuovoportaleinps/default.aspx?itemdir=49989#h2heading31